Terapiile specifice și de compensare cuprind: terapii și programe de intervenție, evaluare și consiliere psihopedagogică, psihodiagnoză și kinetoterapie. Primele două sunt desfășurate de psihopedagog, iar cea din urmă de kinetoterapeut.

       Atât la nivel preşcolar, cât şi la nivelul şcolar se aplică, în funcţie de situaţie, una sau mai multe din următoarele

terapii și programe de intervenție:

• stimulare multisenzorială / educaţie senzorială (educaţie perceptiv-auditivă, educaţie perceptiv-vizuală, dezvoltarea sensibilităţii tactil-kinestezice şi formarea reprezentărilor tactil-kinestezice, etc.);
• stimulare bazală
• stimulare cognitivă
• educaţie psihomotrică;
• structurarea şi dezvoltarea limbajului / terapia tulburărilor de limbaj
• educaţie pre-Braille
• orientare spaţială şi mobilitate

 

 

• antrenament auditiv;
• limbaj mimico-gestual;
• ortofonie
• labiolectură
• tehnici alternative de comunicare*
• ABA
• TEACCH
• PECS (Picture Exchange Communication System)
• tehnici de modelare comportamentală
• KADANS
• teatru senzorial
• meloterapie

       

 

     Aceste terapii se desfăşoară de către profesorul psihopedagog în şedinţe de 15-45 minute, individual sau cu grupuri de 2-3 copii, în funcţie de particularităţile de vârstă, de dezvoltare individuală şi de specificul grupului, în cabinetul psihopedagogic sau în parteneriat cu profesorul de psihopedagogie specială / profesorul învăţământ primar şi preşcolar de la clasa / grupa în care este încris copilul.

 Notă*: Tehnicile alternative de comunicare presupun comunicarea prin: obiecte de referinţă, PECS, limbaj mimico-gestual adaptat tactil, limbaj dactil, scrierea Block, metoda Tadoma, alfabetul Braille.

 

 

Evaluare şi consiliere psihopedagogică, psihodiagnoză

       Evaluarea și psihodiagnosticul ocupă un loc aparte în cadrul activităților desfășurate de psihopedagog. Prin observație, prin utilizarea unor instrumente specifice de evaluare, prin discuții cu părinții și colaborarea cu alți specialiști, psihopedagogul adună informații relevante cu privire la nevoile educaționale ale copilului. Printre instrumentele de evaluare utlizate enumerăm: Scala Portage, Inventarul de Deprinderi Oregon, Fröhlich, Scala Callier-Azusa, Testul Frostig, CARS, Scala Webster, Scala de Inteligenţă non-verbală SON, Proba Sans Paroles, Proba Borelli-Oleron, ABLLS, Proba Sindelar, etc.
       În urma evaluării urmează structurarea unui Plan de Intervenție Personalizat (P.I.P.) care să răspundă nevoilor educaționale / de reabilitare a copilului cu dizabilități. Această etapă presupune stabilirea unor obiective, a modalităților și mijloacelor de atingere a acestor obiective, stabilirea unor termene. Se lucrează în echipă (psihopedagog, kintoterapeut, profesor învățământ primar și preșcolar / profesor de psihopedagogie specială, profesor-educator, părinte, etc.) și fiecare membru al echipei multidisciplinare își va aduce aportul pe domeniul lui. După ce este proiectat acest Plan de Intervenție Personalizat el va fi pus în aplicare, monitorizând progresul copilului ca răspuns la intervenție. În funcție de rezultatele acestor monitorizări se pot face modificări asupra P.I.P., păstrând, eliminând și / sau adăugând noi obiective - noi comportamente, noi deprinderi, noi cunoștințe pe care dorim ca acesta să și le însușească.
       "Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare și evaluare, un mijloc de a modifica comportamentul, o experință de comunicare" (R. W. Strowig). "Evaluare și consiliere psihipedagogică, psihodiagnoză" se referă deci, în esență, la individualizarea demersului terapeutic, la monitorizarea realizării Planurilor de Intervenție Personalizate, la acordarea de asistență psihopedagogică elevilor și celoralte persoane implicate în procesul educației (în special părinților).

 

Kinetoterapie

       Kinetoterapia se adresează, în primul rând, copiilor cu dizabilităţi motorii şi neuropsihomotorii. Alături de ei, beneficiază de orele de terapie prin mişcare şi ceilalţi copii ai centrului, activitatea cu aceştia fiind diferenţiată în funcţie de scopul urmărit:

• activitate de recuperare;
• activitate de antrenare (a motricităţii, a coordonării etc.);
• activitate de corectare;
• activitate de formare a autonomiei personale;
• activitate de profilaxie;
• activitate recreativă.

       Activitățile din categoria kinetoterapie se vor realiza individual sau în grup, cu o durată de minimum 15 minute și maximum 45 de minute în funcție de particularitățile de vârstă, de dezvoltarea individuală și specificul grupului.